„Am scăpat singuri“. Mărturii ale romilor români despre pogromul din Rostock-Lichtenhagen (1992)
Volum editat de Centrul de Documentare „Lichtenhagen im Gedächtnis“ și de Centru pentru Educație Politică al landului Mecklenburg-Pomerania
Copertă cartonată
Germană și română
168 de pagini, 40 de ilustrații
Imprimare și acces liber disponibil la: lpb-mv.de
Agresiunile împotriva foștilor muncitori contractuali din Vietnam și a solicitanților de azil au durat trei zile în Rostock-Lichtenhagen. Șirul de violențe rasiale comise atunci sunt considerate astăzi cel mai mare p ogrom din istoria postbelică a Germaniei.
După pogrom, o mare parte din solicitanții de azil afectați de atacuri au fost expulzați sau au părăsit Germania pentru a scăpa de violențele de extremă dreapta și de condițiile de viață nedemne. Mult timp, vocile lor nu au fost auzite la comemorările pogromului din Lichtenhagen.
Acest volum reunește pentru prima dată relatările a șase martori și martore din comunitățile rome din sudul României, care, în calitate de solicitanți de azil, au îndurat violențe rasiale în Lichtenhagen. Ei își amintesc emigrarea în Germania, povestesc cum s-au salvat singuri din „Blocul cu floareasoarelui“ cuprins de flăcări și formulează revendicări pentru prezent. Câteva articole conexe oferă informații despre contextul politic al pogromului din Lichtenhagen și ordonează amintirile martorilor.
„Wir entkamen auf eigene Faust“. Zeitzeug*innenberichte rumänischer Rom*nja vom Pogrom in Rostock-Lichtenhagen 1992
Herausgegeben vom Dokumentationszentrum „Lichtenhagen im Gedächtnis“
und der Landeszentrale für politische Bildung Mecklenburg-Vorpommern
Hardcover
Deutsch und Rumänisch
168 Seiten, 40 Abbildungen
Print und kostenfreier Download: lpb-mv.de
Drei Tage dauerten die Angriffe auf ehemalige Vertragsarbeiter*innen aus Vietnam und Asylsuchende in Rostock-Lichtenhagen. Die rassistische Gewalt gilt heute als das größte Pogrom der deutschen Nachkriegsgeschichte. Ein Großteil der betroffenen Asylsuchenden, unter ihnen viele Rom*nja aus Rumänien, wurde nach dem Pogrom abgeschoben oder verließ Deutschland, um rechter Gewalt und schlechten Lebensbedingungen zu entgehen. Ihre Stimmen wurden im Gedenken an das Pogrom in Lichtenhagen lange nicht gehört.
In diesem Band erscheinen erstmals die Berichte von sechs Zeitzeug*innen aus Rom*nja-Communitys im Süden Rumäniens, die als Asylsuchende die rassistische Gewalt in Lichtenhagen erleben mussten. Sie erzählen von der Migration nach Deutschland, der Selbstrettung aus dem brennenden Sonnenblumenhaus
und ihren Forderungen für die Gegenwart. Begleitende Aufsätze geben Informationen zum historischen Kontext des Pogroms in Lichtenhagen und ordnen die Erinnerungen ein.